România Mare

 

România interbelică, România Întregită 

        E o sintagmă care a intrat în uz după Tratatul de la Versailles din 1919, ca o stare de fapt obiectivă, în comparație cu dimensiunile geo-politice anterioare. România dintre cele două războaie mondiale a avut extinderea teritorială maximă din istoria sa, 295.641 km2 (în prezent extinderea teritorială a României este de 238.397 km2). – Wikipedia

        La 1 Decembrie 1918 au răspuns convocării Adunării Naționale de la Alba Iulia 100.000 de persoane sosite din toate părțile Transilvaniei, Ungariei, Banatului, Crișanei și Maramureșului. Delegația românilor din Torontal nu putut ajunge deoarece Comandamentul sârb, ce ocupase Banatul, nu le-a dat permis să facă această de călătorie, dar Banatul a fost reprezentat la Alba Iulia prin 44 de delegați.

       „Veniți cu toții la Marea Adunare Națională care se va ține la 1 decembrie în Bălgradul lui Mihai Viteazul”.   

        Mobilizarea maselor se făcuse, evident, în primul rând prin viu grai, dar și prin presa românească a vremii:

       „Veniți cu toții la Marea Adunare Națională care se va ține la 1 decembrie în Bălgradul lui Mihai Viteazul. Veniți cu miile și cu zecile de mii! Lăsați pe o zi grijile voastre acasă, căci în această zi vom pune temelia unui viitor bun și fericit pentru întreg neamul nostru românesc”.

       Și într-adevăr zile bune înaintea datei de 1 decembrie, toate drumurile și trenurile erau pline de însuflețiții români care veneau la cea mai mare sărbătoare a neamului lor. Trenurile, după cum relatează documentele vremii, erau împodobite cu mlădițe verzi de brad și cu drapele naționale. Pe întreg parcursul drumului spre Alba Iulia nu conteneau chiotele de bucurie și cântecele patriotice: „Deșteaptă-te, române“, „Treceți batalioane române Carpații“, „Ardealul ne cheamă“, „Hora Unirii“.

      În primele alegeri democratice din istoria românilor din fostul Imperiu Austro-Ungar au fost aleși 1228 de delegați ai românilor majoritari și mandatați să voteze Unirea. Erau persoane reprezentative pentru toate categoriile sociale: intelectuali, ofițeri, țărani, negustori, femei și soldați. Episcopii români din aceste provincii au venit toți indiferent de cult. 

       “Această Românie Mare e o ţară care se naşte cu dificultăţi uriaşe – trebuiau să se adune şi să se gospodărească împreună oameni care nu s-au aflat niciodată sub aceeaşi cârmuire.

      Ceea ce-i uneşte pe toţi românii este faptul de a vorbi aceeaşi limbă.

      Am mai spus că suntem poate singura ţară din Europa, în afară de micile ţări, al cărei sentiment naţional este exclusiv întemeiat pe faptul că vorbim aceeaşi limbă de la Nistru până la Tisa”, scria istoricul Neagu Djuvara în cartea sa, “O scurtă istorie ilustrată a românilor”.

Bibliotecar,

Dan Lupei