Ștefan cel Mare, domnitor al Moldovei 

    Astăzi, 2 iulie, ne plecăm frunțile în fața memoriei uneia dintre cele mai mărețe personalități din istoria noastră: Ștefan cel Mare, domnitor al Moldovei între anii 1457 și 1504.

   Timp de 47 de ani, Ștefan a apărat cu dârzenie independența țării, purtând zeci de bătălii și ieșind adesea victorios împotriva unor imperii puternice. Dar, dincolo de calitățile sale de strateg și conducător, Ștefan a fost și un mare ctitor de biserici și mănăstiri.

 

  Una dintre cele mai emoționante dovezi ale credinței și respectului său pentru jertfa ostașilor moldoveni este Mănăstirea Războieni, ridicată în anul 1496. Această mănăstire nu a fost construită în urma unei victorii, ci în amintirea unei înfrângeri – bătălia de la Valea Albă (1476), unde o parte din oastea Moldovei a fost nimicită de armata otomană. În zidurile mănăstirii au fost așezate chiar osemintele soldaților căzuți în luptă, transformând sfântul lăcaș într-un adevărat mausoleu al eroilor neamului.

    Prin gestul său, Ștefan cel Mare ne învață că și durerea poate fi cinstită, că jertfa nu este uitată și că memoria înaintașilor trebuie păstrată vie.

    Pentru toate acestea – pentru curajul său, credința neclintită și dragostea față de popor – Ștefan a fost numit „atlet al lui Hristos” de Papa de la Roma, și mai târziu canonizat de Biserica Ortodoxă Română.

    Astăzi, îl comemorăm nu doar ca pe un mare domnitor, ci ca pe un model de demnitate și devotament. Să nu uităm niciodată că istoria noastră este scrisă cu sânge, credință și jertfă.

Bibliotecar,

Dan Lupei