Cartea de pe etajeră
(prezentare de carte)
Ion – Liviu Rebreanu
Cu toții am fost captivați de actiunea și viața descrisă în paginile romanului, și chiar dacă nu ar fi fost o lectură obligatorie în cadrul școlii, sunt sigur că multă lume ar fi făcut cunoștință cu paginile acestuia.
Nicăieri în literatura română viața satului n-a
fost evocată cu atâta forță realistă, atât de viguros și pătrunzător. Condiția
lui Ion rezumă tragedia istorică a țăranului fără pământ și dacă parvenirea
socială a personajului este reprezentativă doar pentru o mică parte a acestei
țărănimi, ambiția de care el este devorat definește sufletul țărănesc în
general. Teribilă, sforțarea lui Ion de a-și depăși condiția capătă dimensiuni
universale și înfrângerea sa în lupta cu soarta implacabilă aduce aminte de
prăbușirea eroilor din tragediile antice. Povestea ascensiunii și surpării lui
Ion adună în cuprinsul ei, concentrată, închisă parcă într-un cerc, întreaga
existență de altădată a Transilvaniei românești. Lumea țărănească, cu
straturile ei, nu fără comunicare unele cu altele, dar vizibil delimitate,
lumea intelectualității satului: învățătorul, preotul, apoi autoritățile:
primarul, jandarmul, notarul, lista politicienilor în goană după voturi; de
asemenea datinile ardelene specifice, legate de horă, nuntă, înmormântare,
într-un cuvânt – viața satului în toate înfățișările sale alcătuiește în
cuprinsul romanului un amplu și magistral caleidoscop. Ion este o densă monografie
sau, mai precis, o epopee a satului românesc transilvănean.
Roman apărut în anul 1920, după o lungă perioadă de elaborare, asa cum însuși autorul menționează în finalul operei, între martie 1913- iulie 1920.Aparitia romanului a stârnit un adevărat entuziasm în epocă, mai ales că nimic din creația nuvelistică de până atunci nu anunța această evoluție spectaculoasă.
Bibliotecar,
Dan Lupei
 |
