Răscoala Țărănească din 1907
Istorie:
Răscoala țărănească din 1907 a început în
data de 21 februarie (8 februarie s.v.) 1907 în Flămânzi, Botoșani și s-a
răspândit, în perioada următoare, în toată țara. Răscoala a fost înfrântă de
guvern, reprimarea ei de către armată soldându-se cu morți și răniți.
|
Piatra Neamț - infanteria escortează țărani |
Cauzele sunt, încă, controversate: au fost ani cu recolte
mult mai slabe (ex. 1899, 1904), țărănimea își mărea constant suprafața
agricolã, în detrimentul marii proprietăți, marea majoritate a țărănimii nu
participă la revoltă, indivizi ce nu erau muncitori agricoli participă la
evenimente, au fost mobilizați zeci de mii de țărani, ca soldați, ce nu au
susținut revolta, din contră. Aceste aspecte nu scuză însă nici represiunea
brutală, care a urmat și nici numărul de morți.
După modul cum s-a extins și conform declarațiilor celor ce
au luat parte la evenimente, socialiștii au avut un rol important în
organizarea de agitatori și propagandă (ex. Adevărul, pe atunci de factură
socialistă, ziarul Dimineața, C. Mille, Dobrogeanu Gherea, Octav Băncilă, Cristian
Rakovski, etc), pe modelul celor executate în Imperiul Rus.
Consecințele răscoalei au fost:
|
Ciocnire intre cavaleria regală și țărani in Comănești |
Adoptarea unor măsuri pentru ameliorarea situației
țărănimii: o lege nouă privind contractele agricole, înființarea unei bănci
pentru creditul rural și a Casei Rurale sau abolirea trusturilor de arendași
Demolarea mitului „țărănimii fericite”, docile și servile,
așa-numită „talpă a țării”.
Crearea în Occident a unei impresii nefavorabile despre
România, considerată până atunci o țară pacifistă și aceasta datorită durității
represiunii.
Elita conducătoare a fost nevoită să-și revizuiască
concepțiile și astfel a apărut o nouă generație în cadrul clasei politice.
(Wikipedia)